Am invatat pe parcursul timpului ca sunt lucruri nerostite ce-ti macina fiinta, am invatat ca sunt oameni al caror suflet merita mai multa atentie si poate nu stiu uneori sa ofer, am invatat ca existenta noastra si-a acoperit incet seninatatea cu un val … Mai departe … aici.
REPRÓȘ, reproșuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.
REPRÓȘ s. 1. imputare, imputație, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină, prihană.
Sursa: DEX ‘98
Lui Adrian Nastase – ii reprosez cu o usoara eleganta ca a pierdut alegerile in 2004! (daca as fi fost membru de partid in 2004, m-ar fi durut faptul ca AN nu a castigat alegerile, dar nu eram…)
Al doilea se indreapta spre Geoana – ii reprosez ca a pierdut alegerile in 2009! (sunt membru din 2007, am participat atat la parlamentare, europarlamentare cat si la prezidentiale … si ma doare inca … am un “defect” vizibil, pun pasiune in tot ce fac si la mine ranile nu se vindeca usor)
Unii doresc ca la alegerile viitoare din Congres, sa se candideze pe liste blocate (echipa cum s-ar spune) … Nu stiu cui sa adresez un repros, referitor la “spalarea de creieri” care se incearca de ceva vreme! Recunosc ca nu stiu cine a avut ideea si cine o sustine … dar daca vorbim ipotetic, pot spune ca pe viitor, in functie de rezultatul Congresului, Partidul Social Democrat poate merge mai departe, intr-o formula de succes, sau se poate sparge in bucati … (tot ipotetic vorbind) ce vor creea un partid de stanga “nou-nout” care va alunga UDMR de la actuala “buna guvernare” si … mai departe intru in prea multe detalii …
REUNIUNEA CONSILULUI NAŢIONAL AL PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT
4 februarie 2010
Discursul preşedintelui Consiliului Naţional al PSD – Adrian Năstase
“În aceste zile am primit foarte multe mesaje legate de candidatura mea. Foarte mulţi colegi şi prieteni mi-au cerut un răspuns. Răspunsul este clar, este direct: Da, candidez la preşedinţia Partidului Social Democrat!
Dragi prieteni, nu vă voi spune prea multe lucruri despre ce s-a întâmplat până acum, nici nu voi încerca să particip la o competiţie de frumuseţe, căci nici nu cred că aş câştiga. În schimb, la o competiţie de înţelepciune nu m-aş da în lături – şi eu cred că de aşa ceva avem nevoie. În opinia mea, este important să schimbăm direcţia. În ultimii cinci ani am pierdut cel puţin de cinci ori. Putem să discutăm de ce, putem să evaluăm lucrurile într-un fel, în altul, dintr-un unghi sau altul, dar e clar că am făcut cu toţii greşeli. Şi eu am făcut greşeli, le ştiu. Din unele am învăţat, poate din altele mai puţin, dar cred că la acest moment tema noastă principală ar trebui să fie, pentru toţi, cum să câştigăm viitoarele alegeri, cum să redevenim un partid puternic. Eu despre lucrurile acestea voi încerca să vă vorbesc şi astăzi şi în perioada următoare şi după congres.
Sigur, aş putea să stau eventual liniştit. Am o viaţă profesională destul de agitată. Am o viaţă de familie liniştită. Bătăliile, în aceşti cinci ani, cele individuale, le-am purtat mai curând singur şi sunt convins că voi fi în stare să le duc mai departe, în cadrul unei republici a procurorilor, dar sunt de 20 de ani în acest partid şi simt o responsabilitate pentru direcţia în care partidul va merge de acum înainte. În mod evident, toţi cei care vor candida îmi sunt apropiaţi şi îi apreciez pe fiecare dintre ei în parte. Dacă mă gândesc bine, pe toţi i-am sprijinit să vină în partid, într-un moment sau altul, şi cred că am făcut bine. Este firesc ca fiecare să se dezvolte şi să încerce să ajungă la treptele următoare. Problema este, acum, că pentru toţi aceşti colegi, iată, în curând va trebui să organizăm un prezidiu care va trebui să fie pus de-a lungul sălii – în ultima vreme, nu am mai reuşit să facem o echipă suficient de puternică, poate că este nevoia la acest moment, în primul rând, să ne întrebăm pe noi înşine cum să procedăm mai departe.
Obiectivul meu este foarte simplu, să redevenim cel mai puternic partid din România. Îmi propun ca în următorii doi ani să atingem acest obiectiv. Nu am o miză personală. Nu am o miză personală în sensul că nu-mi doresc să mai fiu ministru. Am fost într-o vreme interesantă, prin anii ’90, ministru de Externe. Nu-mi doresc să mai fiu prim-ministru. S-a spus că am fost cel mai bun prim-ministru şi mi-ar fi foarte greu să fac din nou o competiţie cu cel care a fost cel mai bun prim-ministru. Nu-mi doresc să candidez din nou în cadrul alegerilor prezidenţiale. Peste cinci ani, lumea se va schimba, societatea va fi schimbată. Va fi nevoie să ne gândim de pe acum ce fel de candidat va propune Traian Băsescu şi partidul lui. Va trebui să ne gândim la evoluţiile din zona liberală şi va trebui să pregătim o echipă de oameni tineri, dar competenţi, care peste doi ani să se aşeze, după ce vom fi stabilizat partidul şi vom fi oprit hemoragia de cadre, să aşezăm în bloc starturile pentru o nouă competiţie. Eu ştiu să realizez aceste lucruri. Am format echipe de-a lungul anilor şi îmi propun să formez din nou echipele câştigătoare. Lucrul acesta va fi posibil dacă mă veţi ajuta, dacă veţi decide că acest proiect merită să fie sprijinit.
Cu „Revoluţia Binelui” am ajuns destul de rău. Eu cred că e nevoie de seriozitate, e nevoie să recunoaştem efortul din ţară, dar este nevoie şi de o echipă puternică la vârf. Unii au lansat în ultimele luni ideea că aş fi un tip răzbunător – că aştept, neavând cu ce să mă ocup acasă, şi îmi doresc să vin la conducerea partidului ca să încep să le iau gâtul unora dintre colegi, să le rup picioarele la alţii. Să fim serioşi! Mulţi mă ştiţi de 20 de ani, alţii mă ştiţi de 10 ani, alţii de 5 ani. Am făcut greşeli. Am luat probabil multe decizii greşite, dar nu din răzbunare. Puteţi să mă criticaţi pentru deciziile greşite pe care le-am luat, dar nu pentru că aş fi fost vreodată un tip răzbunător şi că mi-aş propune să-mi trăiesc anii viitori din viaţă gândim cu pasiune la eventuale vendete de partid. Aceste legende care au fost inoculate în partid mă deranjează cel mai tare, pentru că lucrul ăsta arată că unii dintre voi mă cunosc foarte puţin.
Vreau să vă spun că din punctul meu de vedere vremea incertitudinilor a trecut. Este important să stabilim direcţia în care mergem, să înţelegem ce a fost greşit în perioada care a trecut şi să înţelegem că acum partidul nostru se află sub o presiune enormă.
Este o presiune care vine din partea lui Traian Băsescu, care doreşte ca PSD să fie un fel de pisică mică, domesticită, sau cel mult un fel de chihuahua, pe când eu îmi doresc ca partidul să redevină un doberman care să apere şi democraţia şi să-i protejeze pe colegii noştri alergaţi prin teritoriu. Acest lucru nu-l vom putea face fiecare printr-o strategie individuală. Una dintre greşelile partidului, în opinia mea, a fost şi această opţiune după 2004 şi cred că ea nu a fost înţeleaptă. Cei care au gândit în acest fel au gândit şi ei mai târziu. Partidul în opoziţie trebuie să fie o structură unită, capabilă să-şi apere liderii, aşa cum scrie, de altfel, în Articolul 10 din Statut – şi nu numai liderii, pe oricare dintre membrii de partid. Aceste lucruri va trebui să le redescoperim.
Nu cred că atunci când noi vom vorbim despre reforma statului nu va trebui să spunem deschis că suntem împotriva transformării statului într-o republică a procurorilor. Militanţii noştri, din păcate, în momentul de faţă sunt dezorientaţi. Unii sunt apatici, sunt nervoşi. Am colegi la mine în Prahova, în colegiul meu, oameni care s-au bătut pentru Mircea Geoană. Vă spuneam zilele trecute, preşedintele organizaţiei din Mizil, nu mai are serviciu, a fost dat afară după alegeri. În Mizil, Mircea Geoană a câştigat în competiţia cu Traian Băsescu, dar rezultatul pentru el şi pentru foarte mulţi alţii este că şi-au pierdut serviciul, au rămas la o anumită vârstă fără un loc de muncă şi avem datoria acum, să găsim soluţii şi pentru ei, dar şi pentru ţară, pentru că este acum nevoie de o perioadă de clarificări. Este vremea să încetăm cu şuşotelile pe la colţuri, cu formule de înţelegeri între grupuri care eventual încearcă să fie geambaş de voturi. Avem nevoie de o democraţie reală, nu de una condusă prin telecomandă. Nu cred că mai trebuie să intrăm din nou în jocul celor care ne dau de la distanţă mutările în plic, ne explică cum trebuie să ne reformăm, încearcă din nou să ne explice către ce electorat să ne îndreptăm. Am pierdut în mare măsură şi iată, Traian Băsescu şi în zona rurală a câştigat mai multe voturi decât noi, pentru a existat o derută evidentă în ceea ce priveşte strategiile noastre, opţiunile noastre, încercarea de a privi mai mult la televizor, de a asculta mai mult ce spune Alina Mungiu-Pippidi, încercarea de a le transforma pe ele, pe ea, pe Andreea Pora eventual, în militante ale partidului. Lucrul ăsta probabil că nu se va întâmpla, în schimb, îi pierdem pe cei care de 20 de ani votează în permanenţă cu noi.
Cred, de aceea, că înainte de a lua decizii pentru aşezarea noastră într-un proiect politic după o analiză solidă, va trebui să constatăm două adevăruri dureroase. Primul, suntem acum, pentru prima dată în istoria noastră ca partid, în opoziţie, într-un al doilea ciclu electoral consecutiv, cu toate vulnerabilităţile pe care le determină un astfel de statut şi ştiţi la ce mă refer. Al doilea adevăr, PSD a devenit al doilea partid al ţării, iar dacă nu luăm măsuri, tendinţa ar putea să fie în continuare negativă, pentru că dincolo de lupta cu PD-L, va trebui să gândim şi competiţia în opoziţie cu PNL.
Stimaţi colegi, în evaluarea mea, principala cauză a declinului în care se află partidul, este generată de pierderea capacităţii noastre de gândi şi de acţiona strategic. O altă cauză o reprezintă labilitatea noastră datorită unor interese de moment legate mai ales de participarea la guvernare în ultimii ani şi care ne-a contaminat cu valori ale dreptei. Identitatea noastră doctrinară, pe care nu am revăzut-o sub aspectul elementelor de noutate de prin anii 2003, are nevoie de aceste clarificări şi de aceea sunt convins că această discuţie va fi utilă. În decembrie 2008, atunci când mi-am exprimat poziţia în cadrul Comitetului Executiv Naţional şi am sugerat să nu participăm la guvernare, spuneam că va trebui să alegem, fie încă un an în opoziţie şi apoi patru ani la putere, fie un an la putere şi apoi patru ani în opoziţie. Din păcate, se pare că am avut dreptate.
Cred că este acum momentul să funcţionăm ca un partid, nu ca o formulă de completare pentru diverse eventuale guverne ale lui Traian Băsescu. Nu vreau să vă transmit frustrările mele din aceşti ani. N-am înţeles unele dintre amneziile unor colegi în legătură cu performanţele noastre la guvernare. Unii dintre chiar au făcut parte din guvernul pe care l-am condus, performanţe care fi trebuit să fie argumente ale noastre în toată perioada de opoziţie. Era o modalitate de a scoate din istoria partidului, aşa cum au fost scoase fotografi mai vechi din sediile de partid. Eu cred că ar trebui să avem peste tot istoria partidului şi vreau să îmi cer scuze pentru unele dintre gesturile nedelicate pe care le-am făcut atunci când am pornit un proiect de modernizare a partidului printr-o fuziune cu PSDR şi nu am fost suficient de serioşi şi de responsabili în a le acorda colegilor noştri de la PSDR, statutul şi respectul cuvenit, dar este momentul, spuneam acum, să folosim toate cartuşele pe care le avem, toată muniţia pe care o avem pentru a compara ceea ce ştim noi să facem, cu ceea ce fac cei care se află astăzi la putere.
E adevărat, unii dintre colegii mei au crezut că istoria partidului începe în 2005. S-a confirmat încă o dată ceea ce spune Orwell: cel mai imprevizibil lucru este trecutul. Dar dincolo de aceste chestiuni, pe care vreau să vă spun că în perioada asta lungă în care am reflectat la greşelile mele, la deciziile greşite pe care le-am luat, ceea ce m-a ţinut în priză şi cu multă adrenalină au fost discuţiile pe care le-am avut cu mulţi dintre voi, cu cei pe care îi întâlneam în stradă. Cineva care îmi spunea, ştiu eu, într-un ascensor pe stradă, un şofer, sau un muncitor, undeva, cineva care îşi aducea aminte de o anumită măsură bună pe care eu, noi, le-am luat într-o anumită perioadă. Şi trebuie să revenim cu această abordare, să spunem clar că a fost o greşeală să sprijinim ideea parlamentului unicameral, că a fost o greşeală să sprijinim formula de uninominal care nu fac împreună decât să creeze un Parlament slab care să permită o dictatură în perioada următoare.
Dragi colegi, în aceşti ani noi am pierdut aproape 3000 de consilieri locali. Faţă de 2004 avem cu aproape 600 de primari mai puţini. Are o loc o puternică hemoragie în cadrul grupurilor parlamentare. Aceste lucruri vor trebui oprite. Şi avem nevoie de un semnal puternic, clar, de un semnal de forţă. Îmi aduc aminte, am revăzut zilele trecute unul dinte afişele mele din campanie, din 1990, sau 1992. Mi-a plăcut foarte mult şi m-am gândit, bine, arătam mai tânăr, nu despre asta e vorba, dar dincolo de fotografia în sine, logo-ul, mesajul mi se pare extrem de potrivit pentru ce am încercat noi să facem de a lungul acestor ani: forţă şi echilibru. Pentru că până la urmă, partidul nostru are nevoie în continuare de forţă şi de echilibru. Este ceea ce eu propun să aduc drept contribuţie, cu această candidatură a mea, nu într-o formulă în care să încerc să negociez cu unii cu alţii, care la rândul lor să obţină voturi de la unii şi de la alţii. Eu cred că nevoie ca la Congres noi să decidem cu libertate de spirit şi cu responsabilitate direcţia partidului.
Mi-ar fi simplu să vă spun acum numele unor colegi pe care îi apreciez şi aş începe cu Bogdan Duvăz, pe care îl ştiu de atâta vreme, l-aş adăuga pe Marian Vanghelie. Nu vă aşteptaţi la chestia asta! De ce? Pentru că am învăţat în aceşti ani să recunosc meritele fiecăruia. Nu putem fiecare dintre noi să îndeplinim acelaşi rol în cadrul partidului, dar putem să fim o echipă şi de aceea şi Roibu şi Viorel şi Nicolescu şi Stan şi nu vă mai spun, pentru că e un prezidiu foarte lung. Ajung şi la Mircea Geoană pe care îl preţuiesc pentru eforturile pe care le-a făcut. Îi acord respectul cuvenit lui Ion Iliescu. Să nu vă aşteptaţi că va candida, dar vreau să le spun celor care încearcă să-l înlocuim pe domnul Iliescu cu Patapievici sau cu nu ştiu cine, că greşesc în mod fundamental. Nu vom accepta astfel de sugestii de reformă.
De aceea, dragi prieteni, o să mai avem vreme să vorbim. Dacă voi accepta, voi încerca să vă vizitez să vă spun gândurile mele. Voi pregăti o mică broşură cu câteva gânduri, dar vreau să înţelegem, noi nu facem acum o bătălie împotriva lui Traian Băsescu. Nu organizăm o bătălia împotriva cuiva şi din care să facă parte toţi colegii care vor să vină în această echipă. Eu nu candidez împotriva vreunuia dintre ei. Îi consider şi i-am considerat parteneri chiar şi atunci când am văzut că la dezbaterile pentru prezidenţiale numele Năstase era prezent acolo, era Ilie care mesteca cu distincţie chewing gum, dar mi-aş fi dorit să fiu şi eu acolo. Şi cred că ar fi fost important pentru membrii de partid ca echipa de atunci a lui Mircea Geoană să fie echipa generaţiilor succesive din partid. Traian Băsescu nu a avut nicio problemă să aducă alături de el pe Blaga, pe Videanu, pe Berceanu, pe Elena Udrea. De ce ne este teamă? (…).
Mai aveam jumătate din discurs, dar îl ţin pentru data viitoare. Eu vreau să vă spun, dragi prieteni, că vă iubesc indiferent dacă veţi vota cu mine sau nu. Destinul meu este legat de acest partid. Nu contaţi pe mine să plec din partid, nu contaţi vreodată că voi face ceva care să facă rău acestui partid. Dacă voi putea să ajut, o voi face cu plăcere. Vă mulţumesc!”
Discursul preşedintelui de Onoare al PSD – Ion Iliescu
Dragi prieteni,
Vă împărtăşesc faptul că nu eram decis să iau cuvântul la această adunare. Dar, preşedintele Consiliului Naţional mi-a sugerat că nu ar fi bine să nu iau cuvântul. De aceea, vă rog să ma acceptati cu un MESAJ DE SUFLET.
Ceea ce se preconizează este reducerea fundamentală a Parlamentului, instituţia principală a democraţiei, reducerea lui la un rol decorativ şi de concentrare a puterilor în mâinile instituţiei prezidenţiale. În ce priveşte congresul partidului nostru, în perioada premergătoare discuţiile s-au axat prea mult, cred eu, asupra candidaţilor la conducerea partidului, lucru de altfel foarte important, fără îndoială. Dar s-au oprit prea puţin asupra ideilor de fond pe care trebuie să le abordeze congresul privind concluziile principale care trebuie trase din experienţa ultimilor ani. Ce a fost bine, ce a fost prost, ce concluzii trebuie să tragem pe viitor, în ce stare ne aflăm acum, care sunt problemele cu care se confruntă oamenii noştri, partidul, organizaţiile sale, militanţii săi, cetăţenii pe care noi trebuie să îi apărăm? Care sunt liniile esenţiale ale activităţii de viitor? Care este gândirea strategică a partidului pentru anii ce vin şi pentru perioada imediat următoare până la primele alegeri, dar şi ca o perspectivă mai largă privind locul şi rolul partidului nostru în evoluţia viitoare a societăţii? Şi abia pe această bază să gândim şi structurarea conducerii de partid capabilă să răspundem mai bine acestor cerinţe.
În ce mă priveşte vă declar deschis că nu mă interesează personal să candidez pentru vreo funcţie. La vârsta mea aş prefera să am mai mult timp pentru a mă concentra asupra unor reflecţii pe care să le pun în scris şi care să rămână pentru cei care se apleacă spre abordarea problemelor actuale ale societăţii româneşti. Chiar răspunzând unor observaţii şi sugestii. Am primit o scrisoare zilele acestea de la o susţinătoare, o pensionară, care din ’90 mă tot urmăreşte şi care este afectată de atacurile la care sunt supus. Şi spune, „atacurile care vin de la duşmani sunt de înţeles”. Dar o dezamăgeşte faptul că din interiorul partidului apar aprecieri nemeritate şi care nu pe mine mă afectează, dar care cred că dăunează partidului în general. De aceea mă voi gândi chiar la faptul dacă mai e nevoie să rămână în statutul partidului articolul referitor la existenţa funcţiei de preşedinte de onoare. Nu mă interesează funcţii, onoruri, nu am nevoie de aşa ceva. Eu am o anumită conduită a vieţii mele şi cine mă respectă, mă respectă nu pentru funcţii, ci pentru ceea ce am reprezentat şi reprezint. Dar mă rog, asta a fost o mică paranteză la temă.
Eu cred că din acest punct de vedere congresul nostru trebuie să răspundă la câteva întrebări esenţiale. Ce ne propunem? Ce obiective să îndeplinească noua echipă care va fi aleasă? Şi în consecinţă, pe baza a tot ceea ce am discutat înainte, cum anume să se contureze această echipă? Şi vreau şi aici să ridic o problemă legată de discuţiile care au apărut în ultima vreme. Conform prevederilor statutului nostru, în congres nu se desfăşoară competiţie între echipe cu platforme diferite, care vin la congres şi spun unii una, alţii alta cu anumite accente ideologice sau cu altele, mai spre liberalism, mai spre stânga, mai spre dreapta şi să câştige cel care întruneşte voturile. E periculoasă o asemenea chestiune. Statutul nostru porneşte de la conceptul de partid unitar bazat pe un statut unic, bazat pe un program unic, un program de partid bine definit, care defineşte profilul partidului, statutul său de partid social democrat, partid de stânga ş.a.m.d., legat de interesele celor mulţi. Ce înseamnă să vină fiecare cu orientările sale şi cu echipa sa? Şi ideea de echipe competitoare duce la sciziuni în partid. Am trecut prin această experienţă. În 1992, vă amintesc celor care aţi trăit viaţa politică de atunci, pe vremea când Petre Roman era preşedintele partidului, eu mă retrăsesem în ’90 din partid, eram în funcţia de şef de stat. S-a organizat Congresul FSN-ului, în care au intrat în competiţie trei grupuri cu trei moţiuni, fiecare cu programul său diferit. A dus la scindarea partidului. Asta vrem? Singurul partid care are o astfel de experienţă îndelungată, am fost la vreo două congrese de-ale lui, Partidul Socialist Francez, uitaţi-vă în ce situaţie se află astăzi datorită acestor grupuri, acestor fracţiuni de partid care se tot luptă între ele pentru întâietate. Mie mi se pare că este greşită o asemenea punere a problemei, şi de aceea şi în Comitetul Executiv şi în BPN am spus, noi trebuie să mergem în acest congres cu documente unitare şi cu constituirea unei conduceri unitare a acestui partid. Noi alegem în acest congres preşedintele partidului, secretarul general, vicepreşedinţi, secretari naţionali ş.a.m.d., toţi slujitori şi militanţi ai programului şi ai politicii social-democrate a partidului nostru. Nu oamenii de curte şi nu valeţii unor lideri, indiferent cine sunt ei.
Totul este cum să alegem, într-adevăr, oamenii cei mai potriviţi, cei mai competenţi să ducă la îndeplinire programul pe care îl adoptăm şi liniile pe care le stabilim. De aceea eu şi propun unele modificări la statutul partidului privind alegerile în congres. Eu propun ca în congres să ne rezumăm la alegerea Consiliului Naţional, pe de o parte, a preşedintelui şi eventual a secretarului general. Şi aici poate fi cu două variante. Vicepreşedinţii să fie aleşi în Consiliul Naţional. Poate chiar şi secretarii naţionali nu de către Comitetul Executiv, ci tot în Consiliul Naţional. De ce acest lucru? Eu spun că sunt nişte chestiuni de orgolii. Avem 15-17 vicepreşedinţi. Dacă v-aş întreba să nominalizaţi vicepreşedinţii partidului, nu ştiu câţi ar fi capabili s-o facă. Eu nu-i mai ştiu. La ce ne trebuie această armată de vicepreşedinţi? La ce ne trebuie cumulul de funcţiuni pe care îl combatem? Citiţi statutul atent. Ne pronunţăm împotriva cumulului de funcţii. La ce ne trebuie 8 dintre cei 41 de preşedinţi de Consilii Judeţene să fie vicepreşedinţi zonali? La ce ne trebuie aceşti vicepreşedinţi zonali? Nouă ne trebuie un număr de vicepreşedinţi, 5, 7, 8, câţi considerăm, pe domeniile mari de activitate de partid, care să coordoneze aceste activităţi. Care împreună cu preşedintele formează nucleul executiv de coordonare al acestor activităţi. Apoi alegem un secretar general, care împreună cu secretarii naţionali formează secretariatul naţional al partidului, care urmăreşte viaţa internă de partid şi activitatea concretă, pe verticală, a vieţii de partid, a formării oamenilor, a unor politici de promovare, de formare, de propulsare a oamenilor pe nişte criterii obiective ş.a.m.d. Este de fapt şi un alt dezavantaj. Aţi văzut acum, avem patru candidaţi. Până la congres poate mai apar. Sunt oamenii de primă linie ai partidului nostru. În urma congresului, din cei patru acum, poate or fi cinci-şase, nu ştiu, o să fie ales unul preşedinte. Dacă în acelaşi timp se aleg şi vicepreşedinţii, ceilalţi nu au şansa nici măcar să fie vicepreşedinţi de partid. Avem nevoie de această dispersie a forţelor. Avem nevoie de asemenea mecanisme care să nu ducă la excluderea din circuitul conducerii de partid a oamenilor cei mai competenţi, cei mai capabili ai partidului nostru.
Aşa că, dincolo de orgolii personale ale unora, noi trebuie să gândim ce este bine pentru partid, la ceea ce este cel mai eficient şi la ceea ce slujeşte unei conduceri coerente, unitare, a partidului nostru. S-a vorbit în reuniune despre aceste lucruri. De asemenea, uitaţi-vă la sesiunea noastră a Consiliului Naţional. Eu nu cred că avem nevoie de două congrese în partidul nostru, un congres mare şi un congres mai mic, cum e cel de aici. Şi s-a văzut, lumea se şi plictiseşte şi părăseşte sala. Nu e un forum deliberativ o asemenea reuniune atât de mare. Vă amintesc că PDSR-ul în perioada 1997-2000 îşi ţinea reuniunile Consiliului Naţional în Sala Omnia, care are cu totul vreo 400 de locuri. Şi nu se umpleau toate locurile cu membrii Consiliului Naţional. Erau vreo 300 şi ceva. Dar alea erau şedinţe de lucru. Şi ne întâlneam trimestrial şi dezbăteam problemele curente. Şi era, într-adevăr, un organism dinamic, activ, eficient. La ce ne trebuie asemenea organisme stufoase, mari, numai de dragul de a… Sunt şi nişte probleme financiare la asemenea deplasări ale unui număr atât de mare de oameni. Deci eu propun să redimensionăm din acest punct de vedere şi delegaţiile la un congres de partid, şi numărul membrilor Consiliului Naţional. Adică să coborâm puţin cu picioarele pe pământ în ce priveşte structurile organizatorice de partid.
De asemenea, aş vorbi despre atmosfera din adunările noastre, congrese şi consilii. În ultimii ani am asistat la asemenea manifestări de un festivism deranjant. Nu cu spectacole de lumini şi cu balonaşe o să-i convingem pe oameni, ci cu idei, cu proiecte concrete, cu un spirit activ de militanţi legaţi de nevoile şi aşteptările oamenilor.
Astea trebuie să fie mesajele pe care oamenii trebuie să le vadă şi să le asculte de la un partid de esenţă social-democrată. De aceea propun să ne debarasăm de asemenea practici festiviste în munca de partid, sau de acţiuni şi comploturi de culise, aranjamente de grup în afara structurilor statutare de partid, să terminăm cu practica aceasta a întâlnirilor pe la restaurante, pe la hoteluri diferite, în care se întâlnesc pe ştiu eu ce criterii oameni diverşi în afara structurilor obişnuite, organizate, ale partidului nostru. Să intrăm într-un cadru statutar de funcţionare a tuturor structurilor noastre de partid. Asemenea practici înăbuşe spiritul de colegialitate, de încredere reciprocă, de solidaritate… social-democrat. Între militanţi care sunt animaţi de crezuri şi de aspiraţii comune, şi nu de aspiraţii efemere, de orgolii personale pentru titluri, funcţii, avantaje personale ş.a.m.d. De asemenea, esenţial pentru partid este credibilitatea sa. Or, aceasta este dată de credibilitatea militanţilor, a purtătorilor săi de mesaj, a liderilor săi în politica de promovare a liderilor, a militanţilor noştri. De la organizaţiile locale până la centru trebuie să stea criterii obiective, calitatea personală a oamenilor, pregătirea, experienţa, calităţile lor morale, credibilitatea, capacitatea de comunicare cu electoratul şi cu militanţii partidului şi în ultimă instanţă charisma personală. Trebuie să eliminăm criteriile subiective în promovarea oamenilor, nepotismul, interese de grup, de gaşcă, forţa sau susţinerea financiară. Asta e o problemă sensibilă, delicată. Un partid, desigur, are nevoie de resurse financiare şi nu poate să nu fie interesat să aibă în rândurile sale, alături de sine oameni cu mijloace financiare. Dar nu pe bază de clientelism şi nu aceştia să dicteze… de veritabili oameni de stânga trebuie să fie criteriul de bază în promovarea militanţilor şi a oamenilor cu funcţii de răspundere la toate nivelurile în partidul nostru.
Un partid social-democrat cum este PSD-ul nu face politică de dragul politicii. Politica nu este doar un joc de putere, cum o consideră unii, ci trebuie să fie un instrument de promovare a progresului economic şi social, de slujire a cetăţii, a polisului şi a cetăţenilor, mai ales a celor dezavantajaţi. Aceasta este deosebirea între politică şi politicianism. La noi s-a degradat conceptul de politică şi de oameni politici. Partidul nostru trebuie să lupte ca să ridice standardul perceperii concepţiei de politică în societatea românească. Aceasta trebuie să fie percepţia despre politică a unor militanţi social-democraţi. În acest spirit trebuie să-i formăm şi să-i promovăm pe noii militanţi tineri ai PSD-ului, să ştie că a fi membru şi militanţi ai unui partid de stânga democrată trebuie să ştie să se ridice deasupra intereselor personale şi de grup, a intereselor de moment. Să ştie şi să dorească să-şi consacre energia şi inteligenţa bunului public şi slujirii celor mulţi. Şi aceasta nu doar declarativ, în vorbe, ci prin fapte, prin exemplul personal, prin propria ţinută civică şi de comportament. Numai cu asemenea profil de militanţi şi de lideri animaţi de un asemenea crez de viaţă, care să se bucure de încrederea cetăţenilor, PSD îşi va putea afirma rolul său de forţă politică în măsură să influenţeze politica naţională, mersul înainte al societăţii româneşti, propăşirea ţării şi a tuturor cetăţenilor ţării săi.
Vă mulţumesc.
Discursul preşedintelui PSD Mircea Geoană
Suntem cu toţii mult prea experimentaţi, suntem cu toţii mult prea buni colegi şi colege ca să facem deliciul celor care, de fapt, nu ne doresc binele şi să ne îndepărtăm de la problemele cu adevărat fundamentale ale partidului, ale electoratului nostru şi ale ţării în care trăim, muncim şi pe care încercăm să le schimbăm în bine. Nu vă ascund faptul că am avut, alături de voi toţi, de parlamentarii noştri, de conducerea partidului, de aleşii noştri locali, de militanţii noştri, de simpatizanţii noştri, alături de cei peste cinci milioane de oameni care ne-au votat şi m-au votat, un sentiment de profundă dezamăgire, iar pentru cei pe care i-am dezamăgit, inclusiv prin acea atât de neinspirată vizită în ceas de noapte, înainte de dezbaterea finală, la domnul Vântu, îmi cer scuze în mod oficial în faţa voastră şi a celor care şi-au pus speranţa în mine şi în noi. Liviu Dragnea poate să vă spună un alt moment, pe care l-am trăit împreună cu el şi un număr prea mic de colegi care au rămas în sediul de campanie, Viorel, Vali Zgonea, Dan Şova, atunci când Curtea Constituţională ne-a respins un apel pe care îl consider în continuare justificat, cu privire la modul în care s-a desfăşurat acest scrutin electoral. Liviu poate o să vă spună sau poate o să o spunem altădată, într-un cadru mai puţin formal, că am fost timp de câteva ore, şi într-o discuţie cu el, pe punctul de a-mi depune demisia din funcţia de preşedinte al partidului. Am considerat şi consider în continuare că, dincolo de această obligaţie de a veni în faţa dumneavoastră, a fost mai important să păstrăm în această perioadă grea, atât de grea pentru noi, atât de grea pentru primarii noştri, atât de grea pentru oamenii care au lucrat şi care au fost daţi afară de la servicii în mod brutal de către actuala putere, să asigur un echilibru minim până la un Congres care să tranşeze problema conducerii partidului nostru.
De aceea, am pledat şi vreau să mulţumesc Comitetului Executiv Naţional, pentru accelerarea datei unui Congres Extraordinar care, în mod special, să se ocupe cu problema viitoarei conduceri a partidului nostru. Cred că a fost o obligaţie de onoare şi de moralitate din partea liderului Partidul Social Democrat.
În al treilea rând, nici nu cred că este corect, din partea mea sau din partea unora, să punem întreg eşecul electoral în spatele unui singur om. Sunt principalul responsabil, dar nu cred că este corect şi colegial să continuăm o practică pe care, din păcate, naţiunea noastră o aplică cu ceva străşnicie, aceea de a ne omorî liderii doar din momente de frustrare şi enervare legitime. Cred că în acest moment trebuie să vin în faţa voastră, şi am s-o fac şi în conferinţele judeţene, şi am s-o fac şi la Congresul Extraordinar, să vă spun cu sinceritate care sunt limitele transformării partidului nostru într-un partid de peste 40% şi a unui partid care să îşi propună, la modul realist şi la modul programatic, să devină sau să redevină principala forţă politică a României. Şi am să spun în primul rând că nu trebuie să cădem în capcana să spunem că nu avem ideologie sau doctrină; avem şi ea trebuie să continue să se contureze. Am încercat şi într-o măsură oarecare am reuşit, împreună cu colegii din actuala conducere şi cu voi toţi, să transformăm partidul nostru într-un partid social-democrat modern, dar încă nu am reuşit, şi va trebui să o facem în continuare, să schimbăm modul în care vedem România şi modul în care suntem percepuţi de către români. Suntem în continuare – şi este o limită de creştere electorală –văzuţi în principal ca un partid al asistenţei sociale, care fără îndoială reprezintă pilonul principal al identităţii noastre şi al crezului nostru politic. Vreau să reconfirm de la această tribună dragostea profundă pe care o am şi o avem faţă de cei necăjiţi, de pensionari, de ţăranii săraci, de cei care sunt în sărăcie şi de cei care nu au o şansă corectă în România, dar a vorbi exclusiv despre redistribuire şi a lăsa dreptei româneşti, indiferent că se numeşte dreapta populară, PD-L, sau liberală, PNL, faptul că ei au apanajul creşterii economice şi noi suntem cei care redistribuim munca, transpiraţia şi impozitele celor care construiesc valoarea adăugată trebuie să înceteze.
În opinia mea, Partidul Social Democrat trebuie şi poate să revină partidul care este principalul factor al dezvoltării României pentru toţi cetăţenii României. Trebuie să recunoaştem sectorului privat, salariaţilor, angajaţilor, dreptul de a-şi putea proteja şansele în viaţă şi puterea de dezvoltare. De aceea pentru mine continuarea acestui proces care a început la alegerile precedente este foarte important. Am fost singurul candidat la alegerile prezidenţiale care a venit alături de voi toţi cu soluţii anticriză, cu probleme legate de locurile de muncă, cu dezvoltarea statului românesc, şi trebuie să continuăm să cristalizăm acest concept fundamental. Dacă nu vom merge mai departe şi nu vom fi percepuţi de cei mai tineri, de cei care sunt salariaţi în sectorul bugetar sau în sectorul privat ca o forţă a progresului social şi economic, nu vom putea să atingem potenţialul imens pe care îl avem; şi putem să îl atingem. De aceea, din punctul meu de vedere, trebuie să ieşim din starea aceasta, de derută şi de confuzie şi să venim cu o viziune integrată, articulată pentru relansare economică şi pentru transformarea partidului nostru în principala forţă a modernizării şi progresului în folosul întregii populaţii.
Nu avem a ne teme de mesajul dreptei româneşti, pentru că cei de la PD-L au demonstrat când au fost la guvernare că nu ştiu să guverneze în interesul celor care sunt afectaţi de criză şi au transformat statul român, deşi ne-au acuzat pe noi în 2004 că suntem partidul-stat; nu a existat niciodată în România o mai mare apăsare, o mai mare brutalitate şi un mod organizat de a drena şi a fura resursele legitime ale acestei ţări, cum se întâmplă acum cu camarila portocalie. Iar cei dintre noi care, poate tentaţi de un mic avantaj, poate de o mică tresărire de trădare, mai mică sau mai mare, se raliază acestui curent vor face un imens rău partidului nostru şi un rău şi mai mare acestei naţiuni. PD-L este discreditat. Iar Traian Băsescu, cu tot mandatul pe care l-a câştigat cum l-a câştigat, este un proiect politic care nu mai inspiră energie. Trebuie să venim pe acest gol şi să fructificăm această şansă pentru noi. Vom fi într-o relaţie de competiţie şi cu PNL, în opoziţie, dar va fi o competiţie cu o dreaptă care, atunci când a fost la guvernare, a reuşit să asigure un anumit tip de creştere economică, dar care a fost redistribuită în favoarea exclusiv a unei pături mai bogate a acestei ţări. Trebuie să păstrăm cu PNL o relaţie corectă şi constructivă, pentru că este evident că, atunci când vor veni alegerile parlamentare viitoare, la termen sau anticipate, un anumit tip de colaborare şi o alianţă de tip parlamentar va trebui să construim cu acest partid, dar faţă de care va trebui să ne limităm din punct de vedere ideologic şi doctrinar mult mai clar.
Este prima limită şi prima provocare a partidului nostru, de care am ţinut să vă vorbesc astăzi. A doua limită şi provocare, pe care vreau să v-o spun astăzi cu multă sinceritate şi fără supărare şi fără să arăt cu degetul în nicio direcţie, va trebui să dăm partidului o echipă de conducere mult mai coerentă şi care să asigure cu adevărat unitatea în acţiune şi nu în declaraţii lipsite de conţinut. A trebuit să duc în aceşti ani război pe prea multe fronturi, dragii mei prieteni! Un front intern, cu contestări, aşteptând până în ultima clipă să vină încurajare şi sprijin real pentru candidatura mea – este poate miraculos că un candidat la preşedinţie care era cotat cu 12%-15% în decembrie să ajungă să câştige totuşi alegerile măcar în România. Acest lucru s-a făcut prea târziu, prea târziu, prea târziu! Echipa viitoare de conducere va trebui să fie mai omogenă. Echipa viitoare de conducere va trebui să fie aleasă într-o echipă compactă şi va trebui să aibă obligaţia de a sta umăr la umăr, obligaţia de a-şi respecta şi urma liderul cu fidelitate şi fără gânduri ascunse. Indiferent cum se numeşte acel lider, vă provoc ca la Congresul nostru să dăm o şansă unei echipe care să fie răspunzătoare de sus până jos, iar cei care vor intra în competiţie şi se vor anunţa probabil de la acest microfon să găsim o formulă de a-i păstra în echipă şi de a le da o valenţă suplimentară. Nu am să mai susţin niciodată teze de unitate ale partidului, atât de dragi mie şi nouă care, de fapt, în spate au făţărnicie şi agende secundare. Vă provoc să avem curajul să spunem acest lucru şi numai aşa vom asigura adevărata unitate a partidului. Vor fi oameni care-şi vor lansa candidaturile în orice formulă veţi dori, vor rămâne şi veţi rămâne, dragii mei colegi, prietenii şi colegii mei.
Aş vrea să repetăm ceea ce ştim cu toţii că ne trebuie: un exerciţiu de sinceritate şi solidaritate, toţi cei care vor să conducă partidul sunt oameni valoroşi, bărbaţi şi femei, în felul lor. Toţi trebuie să fie respectaţi, toţi trebuie să aibă un cuvânt în a influenţa decizia noastră şi vă spun la modul cel mai serios că am avut un moment serios de ezitare, spunând că probabil că ar fi fost un gest de a nu încerca orice chip să mă agăţ de scaunul de preşedinte al partidului, dar în acest moment vreau să vă spun că simt obligaţia de a încerca să coagulez în jurul meu, cu sprijinul vostru, cea mai puternică, competentă şi serioasă echipă de conducere a acestui partid. Este obligaţia noastră şi este lucrul pe care trebuie să îl facem. În al treilea rând, o limită importantă de creştere a noastră este capacitatea organizatorică slăbită a partidului nostru. A fost o greşeală, nu vizavi de persoane, faptul că am schimbat trei secretari generali în cinci ani de zile. Am încredere că Liviu Dragnea va continua să facă o muncă serioasă şi secretarul general să devină secretar general aşa cum se cuvine într-un partid mare ca al nostru, pentru că de fapt mi-ar fi fost şi mie uşor, dragii mei colegi, după alegerile prezidenţiale să dirijez energia negativă care există şi către cei care au pierdut alegerile în teritoriu. Ar fi fost uşor pentru mine, liderul partidului, să încep să spun: “Mi-aţi pierdut alegerile, plecaţi acasă!” Şi poate că mulţi dintre organizaţiile care au câştigat ar fi aşteptat din partea mea o astfel de decizie. Ar fi fost, poate, pentru mine azi mai uşor să mă prezint în faţa voastră şi să vă conving şi să mă reconving că sunt un lider care poate să conducă partidul mai departe pe calea succesului electoral. Dar am preferat să iau asupra mea această energie negativă, pentru că eu nu cred că decapitarea în bloc a numeroaselor organizaţii judeţene care au pierdu, de exemplu, în Transilvania, cu excepţiile notabile de la Hunedoara şi de la Sălaj, ar fi reprezentat o soluţie sănătoasă. Avem nevoie de o strategie pe Transilvania şi pe Banat, dar care o construim după Congresul Extraordinar cu calm, cu răbdare, cu colegialitate, căutând cele mai bune soluţii şi nu încercând să fracturăm partidul între două grupări. Ar fi fost uşor să mă îndrept cu mânie către cei care până ieri veneau alături de mine pe scenă şi acum încep să facă din mine un ţap ispăşitor şi să vă întreb “De ce nu mi-aţi câştigat la Constanţa?”, “De ce nu mi-aţi câştigat în altă parte?”, “De ce aţi făcut un 51% mediocru, în condiţiile în care în anumite judeţe erau toate pârghiile şi resursele şi banii de pe planetă?”. Dar am ezitat să o fac, pentru că un lider trebuie să fie imparţial şi un lider trebuie să asigure o justă abordare a acestor chestiuni.
Vreau să vă spun că această analiză va fi făcută, o s-o facem împreună şi vom asigura şi reconstrucţie acolo unde este nevoie şi sprijin şi sinceritate acolo unde este atât de multă nevoie. Dar am nevoie de înţelepciunea noastră colectivă pentru a face astfel încât în 2012 să devenim aceeaşi forţă redutabilă şi de neînvins.
În al treilea rând, există o altă limită pe care trebuie să v-o spun, care mă apasă şi că de multe ori am avut senzaţia că duc în spate un rucsac plin cu bolovani. Am senzaţia că mă apasă, că am urme, am răni de la acele bretele de rucsac greu pe care, ştiţi, atunci când faceţi o drumeţie, politică sau nu, ce înseamnă să ai o greutate în spate. Nu am reuşit şi va trebui să reuşim în anii următori să îndepărtăm un stereotip şi o judecată poate nedreptă, dar reală şi folosită cu oarece succes la nesfârşit la adresa partidului nostru de către cei care sunt demagogii dreptei şi cei care sunt aşa-zişii oameni care vin cu criterii şi principii de moralitate pe scena politică românească. Trebuie să găsim un răspuns corect, un răspuns calm, un răspuns programatic la o percepţie păcătoasă, cum că noi am fi continuatorii comunismului sau am fi un partid pătat în mod etern de corupţie. Dacă nu vom găsi un răspuns la aceste chestiuni şi fără să arătăm cu degetul către persoane şi să spunem că suntem un partid care suntem modern, care suntem un partid care încurajăm transparenţa, un partid care într-adevăr, este un partid de secolul XXI, vom avea aceste discuţii la nesfârşit şi vreau să avem curajul, până la urmă, să spunem că aceste lucruri ne atârnă de gât – şi uitaţi-vă la ultimele alegeri în care Băsescu nu a avut decât un singur şi simplu mesaj: “Vedeţi că daţi mâna pe gaşca unora care sunt corupţi, sunt comunişti” şi m-am trezit pe toate panourile din România într-o situaţie care cred că ar trebui să ne dea de gândit pentru anii care vin. Acest lucru este o limită de creştere şi acest lucru este o provocare importantă pentru partidul nostru şi pentru ceea ce avem de făcut.
Greşeala mea principală şi o greşeală colectivă a echipei de conducere pe care o aveţi azi în faţă şi pe care o veţi decide la Congresul de pe 20 februarie este că am dat o senzaţie de oportunism politic. Astăzi îl suspendăm pe Băsescu, cu mâine proletară, mâine facem alianţă cu PD-L-ul cu aceeaşi vigilenţă proletară. Astăzi vrem să punem moţiune de cenzură împotriva PNL-ului, mâine îi sprijinim din opoziţie din Parlament pentru o anumită situaţie. De aceea, eu vă rog, dragi prieteni, ca de acum încolo să avem opţiuni clare şi acest tip de oscilaţie care a derutat electoratul nostru şi ne-a făcut să fim mai puţin credibili să înceteze şi dacă vom stabili la Congres că PD-L-ul este principalul nostru adversar, cum este, că este un rău care macină România şi că trebuie să ne prezentăm ca un partid care va conduce viitoarea guvernare într-o relaţie constructivă cu alte partide româneşti, să o facem, să ne ţinem de ea şi să ne ţinem şi de principiile noastre ideologice. Compromisul nu face bine şi am ezitat prea mult şi eu, şi noi, deşi au fost voci în cadrul conducerii care au pledat, de multe ori cu justeţe, de exemplu împotriva intrării noastre la guvernare.
În al cincilea rând, un lucru pe care îl simt ca o imensă frustrare personală, ca intelectual, ca om de stânga modern, ca om care crede în valorile social-democraţiei progresiste şi autentice, este de neacceptat ca la 20 de ani de la Revoluţie să nu putem să fim mai atractivi şi mai convingători pentru intelectualii, tinerii şi pentru organizaţiile neguvernamentale din România. Este o provocare pe care trebuie s-o traversăm împreună, dragii mei. Bazinul nostru electoral, care este gigantic astăzi, are potenţial de creştere la peste 40 în câteva luni, 40% la câteva luni de zile, dar trebuie să convingem intelectualii, dascălii de la ţară sau de la oraş şi să fim mai credibili, iar această provocare ne aparţine nouă, dar revine şi tinerilor noştri din partid, şi colegelor noastre din partid şi a celora care astăzi sunt de stânga intelectuali şi încă le este ruşine să se afişeze cu PSD. Aceasta este o provocare la care vă invit să ne gândim şi să o depăşim cu toţii.
De asemenea, aş dori să mă refer la o critică care mi se aduce, şi pe care o accept până la un anumit punct. Am crezut şi cred în democratizarea partidului nostru. Nu cred că am greşit atunci când am considerat că votul dumneavoastră trebuie să decidă cu privire la destinul partidului nostru şi dacă îmi veţi acorda încrederea, nu am să mă opresc din procesul de democratizare, ci am să merg cu el şi mai mult în profunzime, voi încerca şi voi propune la modificarea statutului cooptarea grupurilor noastre parlamentare în marile decizii ale partidului. Voi propune ca Liga Aleşilor Locali PSD, cei care de fapt sunt baza partidului, cei care ne aduc atât de multe voturi, să fie cooptaţi în mod oficial la marile decizii ale partidului şi am să vă rog, lideri judeţeni şi lideri locali, să dăm drumul la democratizare si mai mult în profunzime, să nu ne fie teamă că vin membri noi şi mulţi de partid şi să avem, poate, pentru anii viitori, alegerea candidatului la preşedinţie, de ce nu, cum propunea într-un fel şi Costică Nicolescu, printr-un adevărat referendum în partid cu membrii, cu simpatizanţi, să avem curajul să democratizăm partidul mai departe. Dar nu o conducere autoritară care sugrumă democraţia este soluţia, ci mai multă disciplină şi mai multă democraţie. Vreau să vă spun că am să încerc, cu echipa care sper să fie alături de mine, să avem şi mai multă disciplină şi mai multă fermitate şi că vom termina cu acest statut bălmăjit în care dacă cineva calcă strâmb nu poţi să îl excluzi din partid, pentru că e protejat de unul sau de altul din partid, ci haideţi să avem democraţie mai multă şi disciplină mai multă, ele trebuie să meargă mână în mână şi nu se exclud reciproc şi sunt convins că acesta este sentimentul general în partidul nostru!
În ultimul rând aş dori să mai spun un lucru despre o limită pe care cu toţii o simţim şi pe care alegerile parlamentare, euro-parlamentare şi prezidenţiale ne-a confirmat-o într-o manieră brutală. Foarte mulţi dintre ai noştri – şi mă refer aici la organizaţiile care sunt puternice şi cu rezultate foarte mari – colegii din sud, din Oltenia, judeţele care au câştigat şi judeţele care au făcut performanţă electorală bună chiar dacă au pierdut la o diferenţă destul de mică. Există o teamă astăzi că forţa brutală a statului totalitar al lui Băsescu şi resursele de bani imense pe care le au la dispoziţie vor face, de fapt, inutil votul românilor şi inutil efortul nostru. Este cumva aşa? Nu cumva se gândesc primarii noştri, “Ce facem peste doi ani de zile, în condiţiile in care au atât de mulţi bani şi pun atât de multă presiune pe noi?”. De aceea, eu susţin ceea ce a spus Victor Ponta şi vreau să ne gândim cu toţii şi vreau să fac un apel şi la alte partide, şi la ONG-uri, şi la presă, şi la străinătate, să creăm un cadru electoral în care banul să conteze mai puţin şi să putem să permitem ca votul suveran să dicteze conducătorii şi cei care conduc această ţară. Vă îndemn pe toţi să lansăm rapid o astfel de dezbatere, pentru că fără acest lucru, oricât de mult ne-am moderniza ideologic, acest lucru va deveni puţin mai dificil. Acest lucru este, cred, un lucru pe care trebuie să-l facem cu toţii. Rămân coleg şi prieten cu voi toţi. Mulţi aţi avut epitete jignitoare la adresa mea, intervenţii în presă jignitoare la adresa mea, dar rolul unui lider este să fie deasupra acestor lucruri şi să fie capabil să înţeleagă ceea ce este foarte important. De aceea, eu nu consider că ceea ce se lansează astăzi, din punct de vedere al candidaturilor, reprezintă şi forma finală care va merge la Congres. Sunt absolut convins că vom face ca acest Congres să fie unul al adevărului, un congres în care, dacă va trebui să răspund în faţa voastră, voi răspunde şi votul vostru va decide, dar astăzi vă spun cu toată seriozitatea şi responsabilitatea că este păcat să dăm cu piciorul la 5 milioane de voturi. Este păcat să nu încercăm să continuăm ceea ce am făcut bine împreună, să corectăm ceea ce am făcut mai puţin bine împreună. Fac un apel la voi toţi şi la voi toate ca aceste două săptămâni de campanie internă din partid să se deruleze democratic, transparent, civilizat şi colegial. Acest mare partid a pierdut o luptă importantă, dar şansa noastră de a reveni rapid la guvernare, şansa noastră de a fructifica dificilul an 2010 pentru a fi principalii beneficiari ai acestei situaţii rămâne la latitudinea noastră şi a voastră. Să vă aşteptaţi şi mă aştept şi la atacuri la adresa mea, ca preşedinte al Sentatului, şi nu este vorba de poziţie, nu mă interesează poziţiile, nu sunt legat de niciun scaun, nu mă interesează funcţia în sine, dar este clar că există o preocupare din partea actualei puteri ca, într-o eventuală vacanţă de putere la nivel înalt să existe cineva docil sau din altă parte care să asigure a doua funcţie în stat. Ştim acest lucru şi va trebui să îl rostim, va trebui să reprezinte o piesă în angrenajul nostru tactic, indiferent de decizia cu privire la conducerea partidului de la acest Congres.
V-am spus aceste lucruri poate mai direct şi mai brutal decât în alte dăţi, nu cu dorinţa de a-mi asigura un nou mandat, căci nu aceasta este obligaţia mea. Eu am obligaţia să asigur creşterea unei echipe care, peste câţiva ani de zile, să reprezinte ştafeta de conducere a partidului, pentru a putea să avem un mănunchi de lideri care să asigure o guvernare puternică, un mănunchi de candidaţi la alegerile locale şi generale de peste doi ani care să ne conducă la succes. De aceea, astăzi, în faţa voastră, la Consiliul Naţional, vă cer să îmi acordaţi sprijinul pentru a încerca împreună, cu bune şi rele, să mergem mai departe, să continuăm lucrurile bune pe care le-am făcut, să dăm la o parte lucrurile pe care şi eu le-am făcut greşit – daţi unei echipe omogene şansa de a readuce partidul în condiţii rapide şi serioase la guvernare.
Aceasta este provocarea, miza este înaltă. Vreau să salut atmosfera serioasă, aşezată şi cumpănită a acestui Consiliu Naţional. Mult succes tuturor celor care se înscriu în competiţie – rămânem prieteni, rămânem colegi, rămânem un mare partid al acestei ţări!
Dumnezeu să ne dea sănătate la toţi!
Sa zicem ca m-am adaptat la “trend-ul flacarii violet” …
Tehnica: Se acopera politicianul cu soluţie violet de gentiana si se tine 1 minut. Se indeparteaza colorantul, se spala cu apa si se adauga soluţia Lugol tot 1 minut. Se indeparteaza solutia Lugol fara a spala si se decoloreaza cu alcool acetona prin miscari ale lamei pana cand solutia devine incolora (depinde de grosimea politicianului dar in general 20 secunde). Se spala cu apa si se adauga fuxina 1 minut. Spalare si uscare pe hartie filtru. Rezultat: Gram pozitive apar colorate in albastru-violet iar cele Gram negative se coloreaza in roz pana la rosu. Cu termenul “Gram variabile” sunt desemnate bacteriile cu perete de tip Gram pozitiv care in anumite conditii se coloreaza precum cele Gram negative, cauzele acestui comportament nefiind inca bine cunoscute … Fiecare intelege ce vrea sau ce poate … depinde daca l-a prins sau nu flacara violet … Sa gandim pozitiv deci!
Nu stiu daca multi cunosc diferenta intre Congresul Extraordinar si cel Ordinar. Congresul Extraordinar are la baza pe langa delegati si membrii Consiliului National, reuniunile la nivelul Organizatiilor Judetene, spre deosebire de cel Ordinar care porneste de jos in sus sau de la mic la mare, cum preferati sa-i spunem.
Congresul Extraordinar PSD din 20 februarie va reliefa alegerea “celor multi”, ma refer desigur la delegatii Organizatiilor Judetene. Nu am cifre exacte, dar daca luam in calcul faptul ca in anul 2008 PSD avea 300.0o0 membrii sub semnatura, as spune ca vom avea cel putin 2000 de delegati. (iau in considerare numarul membrilor din 2008, fiindca e perioada schimbarii carnetelor de membru, moment in care s-au actualizat toate bazele de date).
Conform calculelor mele, numai in Bucuresti sunt aproape 200 persoane care prin vot isi vor alege presedintele … destul de multi daca ma intrebati pe mine. Se pregatesc lupte grele si “bataia” pe delegati este din ce in ce mai mare. Practic ei decid cine preia sefia Partidului Social Democrat. Inca mai sper ca acesti membrii sa nu fie selectati in functie de “preferintele” liderilor Organizatiilor Judetene … inca mai sper sa se gandeasca in mod real la viitorul partidului si sa voteze cu mintea limpede, punand in balanta cu mare atentie calitatile candidatilor.
Pe final … va rog … NU FURATI!
Congresul Partidului Social Democrat
Articolul 48/Statut
(1) Forul suprem de conducere al Partidului Social Democrat este Congresul.
(2) Congresul PSD se convoacă o dată la 4 ani.
(3) Congresul PSD este compus din delegaţi aleşi, prin vot secret, de către Conferinţele judeţene şi a municipiului Bucureşti, potrivit normei de reprezentare stabilite de Comitetul Executiv Naţional.
Norma de reprezentare se stabileşte în funcţie de numărul membrilor de partid, de activitatea politică şi de rezultatele obţinute la alegeri de către fiecare organizaţie de partid – comunală, orăşenească, municipală sau judeţeană.
(4) Data şi locul desfăşurării Congresului se stabilesc de către Consiliul Naţional al PSD.
(5) Pentru desfăşurarea statutară a Congresului, este necesară prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul delegaţilor cu drept de vot. În cazul în care acest cvorum nu este întrunit, se stabileşte o nouă dată, la care Congresul se va desfăşura cu numărul de delegaţi prezenţi.
Articolul 49
Congresul extraordinar poate fi convocat de către Consiliul Naţional în una din următoarele situaţii:
(1) în cazul alegerilor parlamentare, europarlamentare sau prezidenţiale, la termen sau anticipate;
(2) în situaţii deosebite sau pentru modificarea Statutului sau a Programului politic al partidului, la iniţiativa Consiliului Naţional, a Comitetului Executiv Naţional, a grupurilor parlamentare din cele două Camere sau a cel puţin 16 Consilii judeţene ale organizaţiilor PSD;
Congresul extraordinar al PSD este compus din membrii Consiliului Naţional al PSD şi delegaţi aleşi de către conferinţele extraordinare ale organizaţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe baza normei de reprezentare stabilite de Comitetul Executiv Naţional.
Articolul 50
(1) Pentru organizarea Congresului PSD şi desfăşurarea lucrărilor lui, Consiliul Naţional numeşte Comisia de pregătire.
(2) Comisia elaborează documentele şi programul de desfăşurare a lucrărilor Congresului şi le supune aprobării Consiliului Naţional al PSD; documentele aprobate se trimit spre dezbatere organizaţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Articolul 51
(1) La lucrările Congresului PSD pot participa, ca invitaţi, personalităţi proeminente ale vieţii politice, economice, academice, universitare, ştiinţifice, culturale, juridice, artistice, sportive şi din alte domenii; pot fi invitaţi să participe reprezentanţi ai InternaţionaleiSocialiste, ai Partidului Socialiştilor Europeni, ai partidelor social democrate sau socialiste, precum şi ai altor partide democratice din ţară şi din străinătate.
(2) Lista invitaţilor este stabilită de Biroul Permanent Naţional având în vedere şi propunerile formulate de către organizaţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti. Invitaţii audiază lucrările, pot lua cuvântul, dar nu pot vota.
Articolul 52
Congresul PSD are următoarele atribuţii:
(1) adoptă sau modifică, prin hotărâre, Statutul PSD, cu votul a cel puţin 2/3 din numărul delegaţilor prezenţi;
(2) adoptă sau modifică Programul politic al partidului;
(3) stabileşte orientările, strategia şi tactica partidului pentru perioada dintre două congrese;
(4) alege, prin vot secret, preşedintele partidului, vicepreşedinţii, secretarul general, ceilalţi membri ai Consiliului Naţional, Comisia Naţională de Arbitraj şi Integritate Morală şi Comisia Naţională de Control Financiar;
(5) desemnează candidatul PSD la funcţia de Preşedinte al României şi primul – ministru în situaţia câştigării alegerilor;
(6) hotărăşte asupra activităţii desfăşurate de preşedinte, vicepreşedinţi, secretar general şi de Consiliul Naţional;
(7) hotărăşte asupra activităţii desfăşurate de Comisia Naţională de Arbitraj şi Integritate Morală şi de Comisia Naţională de Control Financiar;
(8) soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor luate de Consiliul Naţional sau de Comitetul Executiv Naţional, de Comisia Naţională de Arbitraj şi Integritate Morală şi de Comisia Naţională de Control Financiar;
(9) hotărăşte, la cererea celor interesaţi, asupra sancţiunii de excludere din partid;
(10) hotărăşte dizolvarea partidului.
Imagini pictate in scris se intind pe 39 pagini, idei ce urla intr-o continua si rapida transformare, prezent periculos, cristici si sugestii de baza troneaza in documentul postat de Cristi Sutu aici.
Mintea mea cauta raspunsul la o singura intrebare: PSD va castiga alegerile din 2012 in aceeasi formula, din moment ce “a pierdut pe toate fronturile”, electoratul “s-a redus cu peste 1 milion de votanţi”, la prezidenţialele din 2009 “a luat cu 190.000 de voturi mai puţin decât în 2004″ sau este cu adevarat nevoie de o schimbare?
Imi permit sa fac o profetie … daca se va transforma in realitate, sau e doar un val intr-un pahar cu apa … mai vedem. Mizez pe faptul ca se va naste un nou partid de stanga, acea vertebra pe coloana politica ce va diviza Partidul Social Democrat in 2 barci. Una a celor ce vor ramane la putere in formatul actual, fara schimbari majore la nivel statutar sau strategic si o a doua in care se vor urca atat cei din PSD, cu o valoare nerecunoscuta dintr-un motiv sau altul, care s-au saturat probabil sa li se dea dreptate doar prin colturile stangii, cat si altii cu idei si viziuni exceptionale, acoperite din pacate de umbra “greilor lideri”
Un gand soptit in subconstientul actualilor lideri ai PSD: ”este inutil sa fii om… cand te invarti intre animale…”
Domnule Traian Basescu,
Ce aveti in “bibilica” cand ii biciuiti pe Geoana si Nastase in aceeasi zi? Aveti cravata violet azi?
Pe primul l-ati trimis prin intermediul ANI la Parchetul General, pe Nastase l-ati “atins” cu sechestrul pe casa din Zabaccian pe motivul dosarului cu acelasi nume. Eu v-as sfatui sa nu va mai ambalati, fiindca Aliodor Manolea a disparut din preajma zonei Cotroceni si avand in vedere faptul ca va jucati ultima carte (asta daca nu candidati ca Premier peste cativa ani) … o cam “cautati”!
Poate se trezesc cei de la PNL sa iasa in fata cu faimosul dosar “FLOTA”, strans in 35 bibliorafturi, toate cu semnaturile “Presedintelui-Jucator”. Astept de la Confruntarea celor 3 si nici pana la ora actuala nu am inteles de ce Crin nu a vrut sa il foloseasca.
Cautam de curiozitate platforma politica a actualilor lideri de partide. Pe ce criterii au fost ei alesi in Congresele Extraordinare ? … dar banuiesc ca viziunea politica nu a avut nici o legatura la unii dintre ei. Recunosc ca ma macina curiozitatea sa stiu ce se va intampla la Congresul Partidului Social Democrat . . . ma preocupa intr-un mod mai deosebit, fiindca sunt multi oameni in partid cu care am format o legatura destul de stransa si am pus bazele unei prietenii destul de apropiate. Voi vota oare in Congres? Mi-as dori … e incitant sa traiesti acolo toate momentele … sa gusti din toate privirile si sa te intrebi pana la final : Cine va reprezenta PSD de azi inainte? Mai stiu si ca in spatele candidaturilor celor 3 … sau deja 4 (Mircea Geoana, Cristian Diaconescu, Miron Mitrea, Adrian Nastase) exista unele intrebari fara raspuns, intrigi si curiozitati pe care probabil voi avea ocazia atunci sa le descopar.
Si tot cautand platforme politice … am dat de un document ceva mai vechi … din noiembrie 2004. Era pe un raft langa proiectul-program al lui Mircea Geoana din 2006, ”Romania Sociala”. Poate Domnul Iliescu ne poate arata si Orizonturile 2010 … fiindca pana in 2025 mai e mult si “flacara violet” se stinge de atata asteptare …
 | nimeni altu on REUNIUNEA CONSILULUI NAŢIONAL … |
 | VERsO on Congres PSD |
| nimeni altu on Congres PSD |
| VERsO on Congres PSD |
 | nimeni altu' on Violet de Gentiana-separator… |
